„Delta” rimeaza cu „peste”

peste

Dacă ai în plan o călătorie în Deltă – și eu sper să ai – trebuie să te pregătești psihic pentru pește. Dacă îți place sau nu peștele, dacă îl consumi în mod regulat sau nu, dacă ai un tip de pește preferat și unul de care nu te atingi, e secundar. Și s-ar putea să nu conteze deloc.

De fapt, știi ce? Mai bine uită tot ce știi legat de pește înainte să pleci. Îți va fi mai ușor să te bucuri de experiențele culinare care urmează. În Deltă o să servești pește la prânz, la cină, și cu puțin noroc, și la micul dejun, sub formă de icre. O să fii întâmpinat cu tărie și icre. Și dacă acum gândul ăsta te înfioră, odată ajuns acolo și trecut de prima zi, o să astepți cu poftă următoarea masă în timp ce încă mesteci la actuala.

Peștele din Deltă are alt gust. Nu o să-ți vină să crezi că ăsta din farfurie e șalău sau crap – că doar ai mai mâncat, ți-e familiar. N-o să-ți vină să crezi că această carne fragedă, care pare făcută la cuptor, a trecut și printr-un proces ușor de prăjire. O să te întrebi de ce celelalte borșuri de pește pălesc în comparație cu asta din farfurie. O să mai ceri o porție. O să întrebi de ingrediente, de rețetă.  Probabil o să încerci acasă și tot nu o să aibă același gust.

Oamenii locului pescuiesc de mii de ani, de pe vremea când Delta încă nu era Deltă. Și de tot atâția ani îl prepară. Și au avut timp îndelungat să experimenteze cu rețete (chifteluțe din pește? da!) și să perfecționeze un mod de preparare. Să ceri pui din prima la masă înseamnă să-i jignești. Înainte de a le spune povestea ta de dragoste cu peștele – dacă îți place sau nu, dacă îl consumi în mod regulat sau nu, daca ai un tip preferat și unul de care nu te atingi niciodată- acceptă să guști din preparatele lor.

**

M-am întors în Delta în septembrie. Am stat cinci zile, am mâncat pește în fiecare zi și mă bucur că nu am fost singura de la masă căreia îi sclipeau ochii ca două linguri când gazdele, binevoitoare, suplineau cu încă o farfurie rasolul de pește. Singurul regret e legat de faptul că am avut parte de prea puține icre.

Gândul la o noua incursiune în Deltă mă face să-mi plouă în gură.

PS: Dacă ai ajuns în Mila 23, du-te și ia un prânz, o cină la Pensiunea Dunărea Veche. Și întreabă ce a pregătit doamna Lucica.

Odraslă de neam nomad, din bunici olteni, moldoveni, dobrogeni. Fascinată de centre istorice & arhitectură, chiar dacă se află într-un oraș mic mic. Are o slabiciune pentru zona Banatului.

Cât de mulțumit ești de secretele aflate din articol?

Despre Ioana Pătrășcoiu

Odraslă de neam nomad, din bunici olteni, moldoveni, dobrogeni. Fascinată de centre istorice & arhitectură, chiar dacă se află într-un oraș mic mic. Are o slabiciune pentru zona Banatului.