Mâncate cu poftă. În Țara Făgărașului

Mâncate cu poftă. În Țara Făgărașului

Paștele de anul ăsta a fost petrecut de-o parte și de alta a Munților Făgăraș. Gabi a fost cu o ceată de aventurieri bicicliști la Nucșoara, la sud de Făgăraș, iar subsemnata cu o altă ceată, mai puțin aventurieră la nord, în Țara Făgărașului. Incursiunea noastră a fost plănuita ca fiind una culturală – tradițională, dar cumva a ajuns și gastronomică. Da, am mâncat bine pe unde am fost. Pe alocuri, foarte bine. Și fiindcă ne simțim generoși, o să vă împărtășim din locurile în care am poposit, am degustat, am exclamat. Și o să începem cu bucatele cele alese:

Pateu de păstrăv

my secret romania_tarafagarasului_mancare_1

Pateu de ficat, de gâscă, de porc dar de păstrăv? Am comandat din curiozitate. A venit alături de niște roșii tăiate, niște triunghiuri de pâine prăjită și acoperit de …ouă de pește. Undeva pe la jumătatea degustării,  bucătarul a venit personal să ne spună că este un fel nou, introdus de două zile în meniu, și să ne întrebe cum ni se pare. „Minunat!” – răspunsul a fost spus cu jumătate de gură, căci cealaltă era ocupată cu o felie bine unsă. (Deh, se mai întâmplă.) Își merită locul de pe pagina cu „specialitățile bucătarului” cu vârf și îndesat.

>> Mâncat la Păstrăvăria Albota

File de păstrăv

my secret romania_tarafagarasului_mancare_3

Denumirea întreagă este „file de păstrăv în fulgi de porumb cu sos de pătrunjel și cartofi fierți”. Pe cât sună de bine, pe atât este de bun. N-am găsit oase, nu m-am mirat prea mult când sosul de pătrunjel nu era verde, ci alb (fetelor, servim peștele cu sos de ustoroi, da?) și dacă ar mai fi fost loc aș mai fi luat unul. De poftă!

>> Mâncat la Păstrăvăria Albota

Piure de urzici

my secret romania_tarafagarasului_mancare_5

Era duminică, era ziua de Paște, era amiază, un pic de nor, un pic de soare și pe tabla de pe peretele Oranjeriei era scris cu creta, sub „specialități”: „urzici din grădina Baronului de Brukenthal” și „căpșuni cu mentă”. Meniul de Paște era mult mai cuprinzător, dar ce să fie cu urzicile acelea? Le-am comandat lângă o friptură de miel și o porție de cartofi. Dar starurile din acea farfurie au fost urzicile și papilele mele gustative ar fi fost fericite și împacate doar cu ele. Stomacul, de asemenea. Nu că mielul nu ar fi fost fraged și piureul cremos…

>> Mâncate la Palatul Brukenthal din Avrig

Prăjitură de rubarbar

Am trecut Oltul, am intrat în zona săsească și aici, la Casa din Șona, sub un nuc,  am fost serviți cu ceai și cu prăjitură de rubarbă. Dacă auziți de rubarbă, să știți că la mijloc e o chestie săsească. Ei sunt cei care au luat planta asta – tulpina ei, mai exact – și au făcut dulceață și au băgat-o în aluat și au preparat-o în fel și chip. Cei care ne-au servit nu sunt sași, dar zona este și știți cum e cu influențele astea culturale. Și gastronomice. Să vă spun cât de răcoroasă și gustoasă a fost prăjiturica? Și ce bine a mers cu ceaiul? Ar trebui să vă spun că astfel de prajituri ar trebui degustate doar în natura, eventual sub un nuc.

>> Mâncată la Casa din Șona

Sarmale cu mamaligă

 my secret romania_tarafagarasului_mancare_8

În Ohaba există o mică gospodărie care e un fel de all inclusive: ai acolo cea mai veche moară funcțională din Țara Făgărașului, veche de 150 de ani, un pârâu, un foișor, o băncuța între conifere, un cocoș care se crede un ceas stricat, niște camere de dormit și o bucătăreasă care i-ar face cu plăcere concurență bunicii tale în prepararea bucatelor. Domnul Popa îți povestește despre moară – istoria ei și modul de funcționare – iar doamna Popa îți poate servi niște preparate simple, d-ale noastre, bune de te lingi pe degete. Hămesiți fiind, noi ne-am așezat mai întâi la masă. Ciorba de văcuță a fost mâncată într-un timp record – nu am avut timp să-i facem poze. Mămăliga și sarmalele au fost savurate un pic mai pe îndelete. Cozonacul cu nucă, asemenea. Nu există un meniu ca la restaurant, doar un meniu al zilei. Și nouă ne-a fost îndeajuns.

>> Mâncate la Pensiunea Moara cu noroc din Ohaba

Gem de lămâie, portocală și dovlecel

 my secret romania_tarafagarasului_mancare_9

Gemul ăsta – bunătatea asta de gem – a fost luat din Țara Făgărașului și mâncat acasă. Doamna Popa de la Pensiunea Moara cu noroc din Ohaba mai face și gemuri și are mai multe combinații, sortimente. Nouă ne-a făcut cu ochiul combinația de citrice cu dovlecel – ne-am întrebat ce o fi, cum o fi, lasă că gustăm acasă și uite că acum, la o săptămână după, borcanul e gol.

Dar ouă? Ouă roșii? Am ciocnit? Da. Micul dejun de pe Valea Avrigului, de la Pensiunea Ghiocelul, a fost cu ouă roșii și cu „Hristos a înviat!”

 my secret romania_tarafagarasului_mancare_4

Voi ce ați mâncat bun? Și unde?

Odraslă de neam nomad, din bunici olteni, moldoveni, dobrogeni. Fascinată de centre istorice & arhitectură, chiar dacă se află într-un oraș mic mic. Are o slabiciune pentru zona Banatului.

Cât de mulțumit ești de secretele aflate din articol?

Despre Ioana Pătrășcoiu

Odraslă de neam nomad, din bunici olteni, moldoveni, dobrogeni. Fascinată de centre istorice & arhitectură, chiar dacă se află într-un oraș mic mic. Are o slabiciune pentru zona Banatului.